Despre puterea care sta in vulnerabilitate

De ce ne este teama sa ne aratam vulnerabilitatea? De ce incercam adesea sa parem ceva ce nu suntem? De ce ne construim masti sa ascundem ce simtim?

Din doua motive – pentru ca ne este rusine sau pentru ca ne este teama. Ne este rusine de faptul ca nu suntem perfecti. Ne este teama ca daca ne vom arata slabiciunile, vom avea de suferit.

Vestea proasta este ca da, nu suntem perfecti. Si da, vom avea de suferit. Important este sa acceptam aceste lucruri. Sa intelegem faptul ca desi nu suntem perfecti, suntem demni de iubire si de apreciere. Sa avem curajul de a ne spune povestea din toata inima. Sa fim autentici si sa ne deschidem inima catre cei din jurul nostru, sa le spunem atunci cand ii iubim, chiar si daca riscam sa fim respinsi.

Vulnerabilitatea este necesara. Este necesara pentru a ne da puterea de a ne asuma riscuri, de a investi in lucruri pentru care nu avem garantia ca vor iesi asa cum ne dorim. In loc sa luptam impotriva ei, sa ne prefacem ca nu exista, sa o ascundem sub o imagine falsa, sa ne straduim sa nu simtim anumite lucruri care ne deranjeaza, haideti sa o acceptam si sa o folosim in avantajul nostru. Sa fim autentici si sa creem relatii autentice cu cei din jur. Sa ii invatam pe cei mici sa faca la fel.

Sa fim deschisi, sa ii lasam pe ceilalti sa ne vada asa cum suntem, sa iubim cu toata inima si sa ne bucuram de ceea ce suntem si ceea ce avem. Este suficient. Nu trebuie sa fim perfecti.

Va recomand cu drag discursul 🙂

2 thoughts on “Despre puterea care sta in vulnerabilitate

  1. Serus Oana, oare ideea de perfectiune si aspiratia spre, cum si cand apar in noi ca indivizi? Ma gandesc cand si de ce am constientizat termenul asta? Copil fiind parca nu prea imi pasa de perfectiune, ma uit la copiii mei si parca nici lor nu prea le pasa. Ma intreb daca nu cumva educatia si sistemul social au fabricat acest concept, si mai departe imi vine numai sa pun la indoiala educatia sistemul social …

  2. Buna, Alex, cred ca ideea de perfectiune porneste de la nevoia fundamentala a oamenilor de a fi acceptati si apreciati de catre cei din jur. Aceasta nevoie este interpretata gresit de catre oameni care, datorita nesigurantei, au impresia ca trebuie sa nu greseasca ca sa fie acceptati si apreciati. Din pacate, la fel ca majoritatea credintelor fundamentale, aceasta isi are originile in experientele de interactiune interumane din copilarie. Dorinta de a fi perfect se cladeste de obicei in urma modelarii parentale. Parintii au asteptari foarte crescute de la cei mici, iar acestia se lupta sa se ridice la inaltimea standardelor impuse. Trist este faptul ca acest comportament nu dispare o data cu maturizarea, iar copiii vor continua incercarea de a fi perfecti pentru ca au impresia ca doar asa vor fi apreciati si dupa e ajung la varsta adulta. DIn pacate, sistemul educational intareste aceste comportamente prin felul in care ofera recompensele. Dupa cum ai intuit foarte bine, atunci cand parintii au avut parte de astfel de experiente, ei au tendinta de a face la fel cu copiii lor. De cele mai multe ori, fara sa constientizeze acest lucru. Pentru a evita problemele ulterioare asociate imaginii de sine, parintii ar trebui sa ofere un climat in care copilul sa inteleaga ca el e ok asa cum e, cu bune si rele, ca e ok sa greseasca, sa nu fie mereu comparat cu alti copii si sa invete sa se accepte neconditionat. Daca copiilor tai pare a nu le pasa asa de mult de lucrurile acestea, dupa cum spui, inseamna ca beneficiaza de un climat sanatos, ceea ce ii va ajuta mult in viata. Te felicit pentru acest lucru si iti recomand sa mentii aceasta abordare 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s